Alexandra.

E o legatura indisolubila in arta! Teatru, muzica, dans, literatura. Asta ca tot zicea Cristi, in povestea lui, de un cenaclu…

Si poveste asta incepe tot de la un cenaclu.

Dupa o mica reprezentatie cu “Ursul” care am sustinut-o la cenaclul Agonia de la Casa Eliad, am cunoscut-o pe Lore. O fetita mica si la propriu si la figurat. O stia Bogdan de pe site-ul Agonia, o micuta poetesa! “Vreau si eu la voi in trupa” Nu m-am impotrivit. Oricum eram in plina dezvoltare a trupei.

Si vine la proba. Da, dar cu Alexandra de mana! Ca e prietena ei si ca ar vrea si ea, ca am mai facut teatru nu stiu pe unde, si tot asa… Doua vrabiute!

- Bogdane, ce facem cu copilele astea?

- Le vedem si…vedem.

Intentia mea era sa am cati mai multi studenti din Poli, tineri cu care sa pun in scena piese cu greutate.Ce sa fac cu copii care abia terminasera clasa a VIII-a? Dar cum dragilor de studenti nu prea le ardea de teatru, trebuia sa ma multumesc cu ce aveam!

Bun, ma prezint mai uit la ele, doua ciute speriate. Imi opresc o clipa privirea in ochii Alexandrei si…am simtit o arsura. Bine, n-am reusit sa inteleg prea bine dar, am avut un sentiment nedefinit de neliniste.

- Hai, sus pe scena!

Dictie, prezenta scenica, expresivitate, imaginatie… Notele? nu mai aveau nicio importanta. Copilul nu e copil decat in exterior. Razbatea dinspre Alexandra un iz de maturitate. Sigur, am fost retinut in aprecieri( stiti voi, sa nu vi se urce la cap), dar castigasem un membru nou in trupa. Si un om receptiv cu care se putea lucra. De unde am stiut? Nu trebuie sa va spun, acum simtiti si voi lucrurile astea. Dar finalul intalnirii a fost cel care m-a convins. Am mai spus-o in comentariul la Povestea Alexandrei. La plecare ne-am pupat si…surpriza! M-a imbratisat simtindu-i freamatul si neastamparul care ii vena din interior. Dar si lucrul asta il stiti acum si il simtiti, asa ca stiti cum e.

Asa am stiut. Si nu m-am inselat. Cu bune, cu rele (au fost si dinastea), Alexandra e un lider si ma mandresc ca a ajuns aici. Si mai e ceva la ea! Multa, multa modestie. N-a comentat nicio data daca a avut 2-3 aparitii sau rol pricipal.

Hai, gata ca te-am laudat prea mult =))

Nu sper decat sa fie o “Poveste fara sfarsit…”

Sefu’