Spiritul InDArt
“InDArt-ul nu moare”.
A fost prima reactie de joi, 13 noiembrie. De ce? pentru ca inainte cu 3 ore de deschiderea oficiala cineva, nu spun cine, ne strange cu usa si ne stoarce de bani. Bani? Din buzunarul propriu. “se iau mii de euro pentru 30 de secunde de reclama la televiziune“. Cu banii de la AVIA de abia am acoperit premiile! Si o spune un om care am crezut ca este prieten al InDArt-ului. De fapt nu s-a urmarit decat “sa i-o tragem astora cu festivalul lor cu tot“. Au crezut ca este o shusha ceea ce facem, o mica festivitate de pionieri sau soimii patriei. Dar cum sa accepti un act cultural de mare amploare si sustinut cu multa sudoare pe frunte cand “tu” nu esti in stare sa obtii o sponsorizare pentru…un filtru de cafea cum ni l-au cerut noua. Este greu dragii mei sa evoluezi daca nu te rupi de mentalitatile comuniste. Cand ai in frunte oameni care nu inteleg cum se face un act cultural in ziua de azi te pomenesti strans de “outze” in cele mai critice momente. Voi astia care ati trait din plin inainte de ‘89 va spune ceva treaba asta? “hai sa mai marcam inca o actiune. timpul trece, leafa merge noi muncim cu spor” si poate mai pica ceva….
Mai spre primavara am avut ocazia sa participam la STS care s-a tinut la teatrul Creanga din bucuresti. Profesionisti dragilor in toata puterea cuvantului. Traiesc pentru arta si din arta, chiar daca unii diintre ei sunt simplii tehnicieni fara veleitati de mari artisti sau scriitori. Oameni care isi fac treaba din dragoste pentru teatru si meseria lor. Imi aduc aminte ca atunci cand am pus pe roate ideea festivalului, dupa cateva discutii cu conducerea “gazdelor” noastre i-am zis lui Bogdan ca ma incearca un simtamant de neancredere. “simt ceva in urina” e vorba mea. si am propus sa vorbim la Creanga. Am renuntat la idee pentru ca am zis ca avem o colaborare de lunga durata in locul respectiv si ca lucrurile vor merge bine. Si asa a fost. Incertitudine, compromisuiri, schimbari, inclusiv de perioada de desfasurare…lacomie! Arta? Cultura? “bani, ma baiatule!” vorba unui personaj bine cunoscut.
Gust amar. Da, asa este, si trebuie sa o spun. Nu faceti un act de cultura decat intr-un mediu de cultura. Nu incercati sa abordati asa ceva intr-o institutie care nu a rupt legaturile cu “cantarea romaniei”.
“Miscarea InDArt nu moare”. Trei oameni de inalta tinuta artistica o spun. Damian Crismaru, Adela Marculescu, Dan Victor. Ii stiti din juriu. Fara sa cunoasca dedesupturile organizarii ne-au imbratisat si au spus ca am facut un lucru minunat. Citez pe Damian: daca cineva din strainatate ar vedea ceea ce am realizat noi in patru zile de festival ne-ar crede cel putin nebuni in contextul Romaniei de azi.
Cine mai spune? Lia Porfir, tot din juriu, care ni s-a alaturat in ultima saptamana aducand cu ea spiritul unor ong-uri care se zbat ca si noi sa miste ceva in sistemul asta.
Cine mai spune? cei trei minunati fotografi care nu ne-au “slabit” pe tot parcursul festivalului si care, pe cheltuiala lor, au facut o expoziti la nivel profesionist. Si micuta fotografa Huyen care Si-a exprimt dorinta sa faca parte din InDArt.
Cine mai spune? Imago, Thepsis, GMG Esperom, “crizatii” de la Arca lui Noe, Sebastian de la Mandala care vrea sa ne viziteze cat mai des.
Cine mai spune? Noi toti care am incercat sa aratam lumii ca se poate. Si se va putea.
InDArt-ul se intoarce in parcuri. Premiera Cerceilor cu Diamante s-a pregati intrun parc bucurestean Nici atunci nu aveam spatiu de repetitii, si a iesti, cu mult succes. Nu pot si nici nu vreau sa traiesc constrans de niste reguli pe care nu le fac eu, si mai ales niste reguli care sunt perimate, care nu isi mai au locul in zilele noastre.
Vor fi zile mai negre, dar am mai trecut prin asta. Membrii InDArt sunt o familie iar prietenii nostrii care ne sunt alaturi nu ne vor lasa la greu. Vor fii si zile albe, si prin asta am mai trecut, dar intodeauna ne vom arata recunostinta fata de cei cre ne sprijina. SPIRITUL InDArt!
Si va promit ca urmatoarele editii AMA-torissima vor fi mult mai bune si bogate, si spiritual si material.
Doamne Ajuta!
Sefu’
Posted in Istorie InDArt, Povesti si povestiri... de InDArt, Spectacole InDArt, festival
November 20th, 2008 at 4:33 pm
Mie inca nu imi vine sa cred ca s’a intamplat asta
sunt trista ca exista inca astfel de oameni… dar na… important este ca s’a realizat acum cu cine colaboreaza indart inainte sa fie prea tarziu… sunt alaturi de indart si va sustin pana la capat!!! La mai multe 
spectacole !!!
November 20th, 2008 at 9:06 pm
InDArt a luat multe suturi in cur. Nu este ceva nou pentru noi. Dar este ceva nou pentru AMA-torissima care este o mare parte din InDArt.
InDArt-ul a reusit de fiecare data sa se ridice. Mai repede, mai incet, cum a putut. Dar s-a ridicat.
Oamenii sunt rai. In momentul in care te vad ca vrei sa faci ceva incearca sa iti puna bete in roate, doar-doar n-o iesi bine. De ce atat rautate? De ce atata invidie? Simplu! Suntem buni, dragilor! Fara cea mai mica urma de modestie, pentru ca nu este cazul, va spun ca suntem buni! Cine are ochi, sa vada. Cine are urechi sa auda. Cine nu are nimic, sa taca! Numai ca ei vor sa te darame, sa te desfiinteze.
Ei bine, ce s-a intamplat la AMA-torissima este o dovada a faptului ca suntem buni. In momentul in care toti uneltesc impotriva ta, este normal sa iti treaca prin gand sa renunti. Dar bine ca InDArt-ul se lasa condus in mare parte de ce ii spune inima, nu de ce gandeste. InDArt-ul simte mult. Este singurul lucru care il tine si care il va tine tot timpul.
Oamenii ne-au dat cu suturile la cea mai mica ocazie care s-a ivit.Parcurile insa ne-au primit cu drag de fiecare data. Ne vor primi si acum. Poate nu chiar acum, pentru ca vine vremea urata. Dar dupa ce trece iarna, vom incepe sa lucram la piesele pe care vrem sa le prezentam anul viitor la festival.
Asta pentru ca InDArt continua. Si odata cu el, merge mai departe si AMA-torissima. Avem destui oameni care asteapta a doua editie si pe care nu ii putem dezamagi. Pentru ca InDArt este diferit de ceilalti si nu face asta.
Invatam sa supravietuim intr-o lume in care cei buni sunt aruncati afara sau in cel mai bun caz li se ofera un pres la usa pe care sa doarma. O lume de la care nu asteptam prea multe. Dar careia avem sa-i oferim atat de multe lucruri.
La un moment dat, inainte de festival, vorbeam cu Bogdan si incercam sa gasim un raspuns la intrebarea “Pentru cine joaca actorul?” Pentruel? Pentru public? Nu! Joaca pentru ca are ce darui, pentru ca daca nu ar face asta, trairea ar exploda in el. Joaca fara sa astepte nimic in schimb de la public. Joaca pentru ca are ceva de spus.
InDArt-ul are multe de spus.
Hai sa alergam cu fruntea sus, cantand! Asta face InDArt-ul! Curaj! Si hai mai departe!
Alexa
November 20th, 2008 at 9:18 pm
Iata un mesaj pe care l-am primit de la o persona ce vrea sa-si pastreze anonimatul, dar care a participat la festival. Nu in toate serile, dar a fost in sala de fiecare data cand a putut ajunge.
“Cand crezi ca totul e pierdut si visul se destrama,
Cand vezi in toti temuti dusmani si crezi ca n-ai nici mama,
Cand ai ajuns sa-ti fie teama, de tot ce te-nconjoara……
Nu, nu uita ca-n viata-nvinge doar cel ce lupta iara!
Arunca dara in uitare, mania si-ntristarea,
Si ia-ti speranta langa tine! si vei primi puterea!
Fii sigur, astfel vei invinge si fi-va iar lumina,
In al tau suflet cald si drept! fie-ti seara senina!
Si numai zile cu mult soare in suflet si privire
Curaj si mergeti mai departe! Nu sunteti singuri”
November 20th, 2008 at 10:57 pm
Asa este, nu suntem siguri!iata inca o dovada. Multumim pentru cuvintele dulci care in astfel de momente te ung pe suflet.
Asa e, am dat bani si din buzunar ca sa iasa totul bine (ca de’ nu vine nimeni de pe strada sa iti dea bani sa iti faci un costum sau sa iti cumperi o “ghilotina”), dar am castigat sufletul unor oameni mari.
Da, am repetat si in parcuri ca sa putem sa urcam pe scena si sa le oferim oamenilor o bucurie. Si nu ne plangem!Mai degraba (eu una, cel putin), imi aduc aminte cu bucurie de zilele in care am repetat in parc…de ce? pentru ca, asa cum a mai zis cineva, parcul te primeste cu bratele deschise, nu cere nici bani si nici nu te face sa suferi spunandu-ti “azi nu aveti unde sa repetati…nu aveti”.
Si asa cum am facut-o atunci asa o sa facem si de acum inainte!
InDArt, capul sus, drumul tau nu se incheie aici!!
Drag, sweety
November 20th, 2008 at 11:26 pm
Mie mi s-a parut genial. Briliant chiar. Tot spiritul vostru, cat de uniti sunteti, tot aerul acele de familie. Va iesit foarte bine festivalul, sa speram si la altele!